Dr. August Thalhamer :
Născut în 1943, el este teolog Romano- Catholic . Dr. August a lucrat ca şi preot vreme de 5 ani , după care a studiat psihologia şi psihiatria. Din 1974, el a lucrat ca psihoterapeut independent şi psiholog organizaţional. Dr. August Thalhamer a parcurs un număr de traininguri postuniversitare în metode psihoterapeutice, team building şi dezvoltare organizaţională. În scurtă vreme el a devenit interesat deasemeni de vindecarea tradiţională şi s-a specializat şi în mai multe metode de vindecare tradiţională.
Dr. August Thalhamer a studiat felurile în care succesul deseori extraordinar al metodelor spirituale de vindecare poate fi explicat atât în termenii psihologiei cât şi ai teologiei creştine . Rezultatele acestor cercetări şi înţelegeri sunt cuprinse în cartea sa, “The Shaman’s Art of Healing - in the light of Western psychotherapy and Christian tradition” ( „Arta vindecătoare a şamanului – în lumina psihoterapiei vestice şi a tradiţiei creştine”, carte apărută în limba germană şi în curând şi în română ).
În continuare, includem prefaţa cărţii scrise de Dr. August Thalhamer , cu permisiunea sa :
Prefaţă
M-am întâlnit cu August Thalhamer cu peste zece ani în urmă cu ocazia unei expediţii la şamanii din Tuva, Siberia. O experienţă care ne-a schimbat pe amândoi în mod profund. În această carte, August povesteşte despre legătura lui puternică cu şamanul Saryglar Borbak Ool. Între mine şi August a început un dialog încă din timpul lungilor călătorii prin stepă şi al nopţilor siberiene, niciodată complet întunecate. Discuţia era despre drumul nostru aparte de căutare a unui şamanism care se poate insera eficient în civilizaţia noastră occidentală pe lângă medicină şi psihoterapie, alături de alte metode de vindecare.
De atunci, acest schimb de idei a continuat liber între noi. Îmi plac acei practicanţi şamanici care nu doar utilizează ritualurile străvechi de vindecare pentru a obţine efecte miraculoase, dar care şi cercetează şi înţeleg istoria acestei cunoaşteri a vindecării, din prisma cunoaşterii propriei noastre culturi, care ne marchează încă de la naştere gândurile, trăirile şi faptele.
August Thalhamer este un astfel de vindecător, gânditor, cercetător, filozof şi învăţător. I-am citit cu mult interes cartea.
August Thalhamer este un preot şi un psihoterapeut desăvârşit, aflându-se de ani buni pe propria cale spirituală; din bogata sa experienţă personală şi profesională, precum şi din cunoaşterea lui vastă, el împleteşte un covor al formelor de bază ale vindecării psihospirituale.
Astfel, autorul îşi intitulează cartea „Calea vindecătoare a şamanului”. Calea şamanului nu este o cale în sensul obişnuit. Ucenicia bărbaţilor şi femeilor şaman nu urmează niveluri prestabilite, iar şedinţele lor de vindecare nu se desfăşoară într-o succesiune cauzală de paşi. Nici ritualurile nu au un set de instructiuni de utilizare.
August Thalhamer priveşte şamanul şi din perspectiva psihoterapiei occidentale şi a tradiţiei creştine.
Cu diversitatea ei de abordări metodice, psihoterapia aruncă o lumina difuză asupra urmelor lăsate de bărbaţii şi femeile şaman din cele mai variate culturi primitive şi continente.
În plus, şamanismul este o cunoaştere empirică transmisă oral. Din tot ce ştim astăzi despre şamanism, mare parte provine din surse secundare precum etnologiişi antropologii. Transmisă oral de către apostoli, părinţi bisericeşti, filozofi şi papi, tradiţia creştină are şi ea nenumărate faţete.
De aceea, Calea de vindecare a şamanului ne apare ca un covor, care se întinde mereu în faţa noastră şi pe care suntem într-o călătorie perpetuă în timp ce citim această carte. Acest covor devine astfel un loc de putere, cu efect de tămăduire şi clarificare înăuntrul nostru.
Poate ar trebui să spun că August Thalhamer construieşte o bază din profunzimile cunoaşterii arhaice ale şamanismului, extinde interpretarea creştinismului, iar între acestea creează un mozaic multicolor din cele mai diverse modele psihologice şi spirituale.
Tot ce a adunat Thalhamer de-a lungul drumului său este deja cunoscut, de la şamanismul celor mai diverse culturi indigene, la filozofii din antichitate şi constructiviştii moderni, de la şcolile de psihologie ale lui Freud şi Jung, la psihologia umanistă şi transpersonală, de la creştinismul din Vechiul Testament până la spiritualitatea modernă. Din acestea, autorul trasează paradigme care se combină în mod voit. Astfel apar noi perspective şi insight-uri despre vindecare. Aceasta este provocarea cărţii. Trebuie mereu să mergem pe propriul drum prin aceste paradigme, să le trasăm, să le cântărim, să le absorbim. Ele acţionează apoi în modul cel mai misterios.
Apartenenţa plină de curaj la şamanism este cea de-a doua provocare. În cartea „Calea de vindecare a şamanului”, August Thalhamer ne conduce pe drumul lui de vindecare, drumul lui de “vindecător rănit”, cum sunt adesea denumiţi şamanii. Aceasta, deoarece ei primesc darul vindecării în urma propriei lor suferinţe şi vindecări. Suferinţa reprezintă trecerea prin moarte şi renaştere şi este iniţierea într-o a doua viaţă, în vocaţia de vindecător şi şaman. Autorul îşi începe cartea cu vindecarea magică a durerilor lui cronice de spate, cu ajutorul „Doamnelor mele”. Dedică un capitol întreg propriei lui căi şamanice. Prin numeroasele exemple pe care ni le oferă, ne permite în repetate rânduri să aruncăm o privire în munca lui de vindecător. Îndrăzneşte să se proclame şaman şi ambasador al unei cunoaşteri eterne, chiar dacă o face cu o uşoară ezitare. Aceasta satisface propria noastră reţinere, când aflăm astăzi de la un om iluminat că a fost chemat de fiinţe din altă lume să le reprezinte cunoaşterea lor eternă şi uitată.
Nu vreau să consider această ezitare motivul pentru care August întâlneşte pe calea lui atât de mulţi tovarăşi de drum şi străbuni. Aici găsim toate numele mari din psihologie, mulţi filozofi şi reprezentanţi religioşi, dar şi companioni contemporani precum Bert Hellinger, Stanislav Grof, Serge Kahilli King, Willigis Jäger, Anselm Grün, Sylvester Walsch, Roger Walsch. August Thalhamer recunoaşte contribuţiile celorlalţi şi le conectează la o reţea de oameni aflată mereu în expansiune. Doar astfel se cristalizează tot mai multă cunoaştere şi activitate pentru vindecare, şi astfel pot fi slăbite forţele trezite ale răului.
Ce-a de-a treia provocare a cărţii este pasiunea lui Thalhamer pentru vindecare. Vindecarea reprezintă pentru el salvarea de la boală, suferinţă şi durere. Pentru vindecare utilizează ritualurile şamanilor străvechi, pentru vindecare plânge. Pentru a primi putere de vindecare el roagă şi imploră atât spiritele magice, cât şi pe Dumnezeul creştinilor. Pe toate acestea el le percepe ca forţe ale unui mare întreg. Îi reuşeşte astfel o modalitate de transcendenţă a conceptelor abstracte. August se regăseşte ca şaman care, în cele din urmă, întâlneşte doar puterea de vindecare a Totului, independent de numele pe care le poartă această putere în slujba religiilor, filozofiilor şi psihologiilor. Cu însuşi ajutorul conceptelor, pe care acestea le-au făurit ca ziduri împotriva puterii arhaice vindecătoare a naturii, Thalhamer penetrează din nou aceste ziduri. Astfel, forţa primordială a vieţii poate din nou să acţioneze. Aceasta este provocarea şi darul acestei cărţi. Fie ca ea să ajungă la mulţi oameni.
29 martie 2007
Dr. Carlo Zumstein
Fondator şi director al Fundaţiei pentru şamanism şi spiritualitate vie
